Candva… în iarnă

visam la nemurire
scriam poezii
doream prieteni
aveam planuri frumoase
zburam spre cer şi atingeam stelele
vivaldi era tot ce auzeam
inchideam ochii şi dansam în săli mari de bal
zăpada cădea leneşă pe faţa mea
aveam speranţe
fiecare notă era o bătaie a inimii
speram la oameni buni
credeam ca ei chiar există
nu stiam nimic din exterior
era surprinzător mai bine
şi ştiut mai rău
vivaldi,iarna-allegro non mollto

Cel mai arzător vis

e acel moment când cu lacrimi abia mijite în ochi, mă voi uita spre simbolul visului meu sau poate, dacă sunt mai îndrăzneţă, din perspectiva acestui simbol, şi voi spune că mi-am îndeplinit menirea…visul meu .
visul meu îndrăzneţ nu constă atât în a poseda un obiect - sau mai multe - sau bani, ci în [...]