Ce vor filmele americane I: Harrison Bergeron şi îndobitocirea

Cu toţii cred că ştim că filmele americane sunt un amalgam de propagandă, manipulare şi îndobitocire. Amalgam condimentat de o lipsă totală de creativitate cinematografică. Nu zic că nu există şi filme americane să zicem “vizionabile”, nu bune, ci doar digerabile. Dar şi acestea, ca de altfel întreaga industrie cinematografică americană, sunt comandate de către stat.

Primul film care îmi sare în minte când mă gândesc la ce vor filmele americane este filmul “Harrison Bergeron”, un science-fiction adaptat după o povestire a lui Kurt Vonnegut. Film care, între noi fie vorba, până acum 5 minute credeam că este inspirat după o povestire a lui Asimov, aşa cum sunt majoritatea filmelor sf americane.

În film este vorba de viitorul atât de previzibil al americanilor. În sinopsis-ul de pe imdb.com scrie că este vorba de egalitatea între cetăţeni forţată, mai specific toţi sunt la fel de proşti. Cine demonstra o inteligenţă ce nu putea fi oprită nici de aparate nici de reguli era adus în cercul select al celor liberi. Liberi în sensul că puteau citi, cunoaşte, alege, îşi puteau dezvolta intelectul si mai ales puteau conduce gloata de proşti formată de cetăţenii binecuvântaţi ai Americii. Povestea scrisă de Vonnegut e niţel diferită - http://en.wikipedia.org/wiki/Harrison_Bergeron.

Dar ce mi se pare distractiv este că americanilor li se arată viitorul, chiar şi prezentul la o adică, dar ei nu observă nimic. Pentru că, să nu uităm dragii mei, toate filmele americane sunt în primul rând pentru americani, toate mesajele din filme, subtile sau mai puţin subtile, sunt adresate lor. Noi, restul lumii, suntem doar o piaţă în plus de muls bănuţii - nu foarte profitabilă, ce-i drept, în comparaţie cu piaţa autohtonă americană.

Un lucru pe care, se pare, cei atât de avizi în a copia pe de-a întregul marele succes american l-au omis din vederile lor.

Problema cea mare e că la noi îndobitocirea populaţiei se face, cu mare avânt, de către oricine posedă un canal mass-media, dar oamenii pentru a controla acest fenomen - cum există la americani - nu există la noi. La noi, conducătorii sunt la fel de dobitoci ca şi cei pe care îi doresc conduşi.

Va urma.