Candva… în iarnă

visam la nemurire

scriam poezii

doream prieteni

aveam planuri frumoase

zburam spre cer şi atingeam stelele

vivaldi era tot ce auzeam

inchideam ochii şi dansam în săli mari de bal

zăpada cădea leneşă pe faţa mea

aveam speranţe

fiecare notă era o bătaie a inimii

speram la oameni buni

credeam ca ei chiar există

nu stiam nimic din exterior

era surprinzător mai bine

şi ştiut mai rău

vivaldi,iarna-allegro non mollto

Leave a Reply