ma intreb intotdeauna cum se pot schimba sentimentele dupa o perioada de timp. de ce la un moment dat inima si creierul tau se intorc cu 180 de grade si totul se uita?
ma gandesc ca poate uneori e vorba ca tu sau cel de langa tine s-a schimbat intre timp si nu mai corespundeti cererilor si asteptarilor celuilalt…sau poate ca de fapt nu v-ati potrivit niciodata si ca ti-a trebuit timp sa cresti si sa-ti dai seama de cine esti, ce este in jurul tau si ce vrei cu adevarat.
probabil - din experienta proprie vorbesc acum - ca uneori accepti ceea nu simti ca este pe sufletul tau doar pentru ca nu ai alta alternativa sau pentru ca in conditiile date este cea mai buna alternativa. cred ca fiecare isi stie raspunsul mai bine … dar e stupefiant cand iti dai seama ca nu ai nimic in comun cu persoana pe care inainte o iubeai atat si ti’ai fi dat si viata numai sa’i fie ei bine.
si mai rau e atunci cand persoana de care vorbesc face dovada unor trasaturi de caracter groaznice, care te oripileaza si te face sa’ti pui la randu’ti intrebari in legatura cu propria’ti integritate morala avand in vedere cu cine te’ai insotit atata timp si in care ai avut atata incredere.
o prietena imi zicea ca oamenii se nasc asa..nu se schimba, nu sunt schimbati de ceea ce li se intampla in cursul vietii. eu spun ca in urma a ramas doar dezgustul si o nota mentala sa fiu atenta - mult mai atenta - la cei pe care ii consider prieteni si pe care ii tin in jurul meu.
Filed under: jurnal, opinii | Tagged: dezgust, falsitate, gunoaie, oameni, oroare, prieteni
