De cand n’am mai scris

s’a schimbat modalitatea de administrare a blogului, am pus “lahbutza” pe niste trafic mai serios si chiar comentarii….sa ma sperii nu alta!!

nici macar nu m’am uitat cat timp a trecut de cand n’am scris nimic. nu’i problema, o sa ma uit cand termin.

ultimele evenimente din viata mea au fost o impletire intre activitati placute si alte momente dureroase care au culminat, in cele din urma, cu noi concluzii si hotarari. poate nu la fel de drastice, dar foarte utile pentru psihicul si sanatatea mea. exista chiar o “usurare” in mintea mea etern neagra si complicata ( din categoria: ignorance is bliss).

vad ca timpul chiar asterne praful si uitarea peste amintiri…parca uitandu’ma in urma nu mai simt acea incrancenare - nu spun ca am uitat, iertat sau trecut peste…asta nu se va intampla niciodata - dar stiu ca tot mie imi fac cel mai rau daca stau si ma gandesc tot timpul. si de ce mi’as face asta singura cand cei din jur imi mai dau si ei un picior din cand in cand? sa le dau o mana de ajutor? nu prea cred.

viata nu a devenit brusc mai roz. din contra, zilele astea am avut ocazia sa observ cat de morbida pot fi intr’adevar. stii cum sunt acei oameni care te fac sa te prapadesti de ras cand te afli in preajma lor? ei bine, nu fac parte dintre ei. eu sunt persoana ruda cu moartea. stiu numai povesti triste, povesti despre boala, moarte si cruzime… intr’adevar sunt o placere sa te afli in preajma mea! dar am si observat ca rad mult, adica daca e de ras cu siguranta eu voi rade si ma intreb de ce alti oameni mai veseli decat mine in general, stau incruntati sau se uita urat cand se face o gluma si incearca sa afle dedesubtul acelei glume. ma gandesc ca intr’un fel, desi sunt asa morbida, in acelasi timp sunt avida de veselie si ma intereseaza mai putin de unde provine sau care este scopul ascuns.

poate cei care nu rad sunt aceiasi oameni care iti servesc rautati la tot pasul si se prefac prieteni pana te pot lovi sau pana gasesc modul cel mai bun in care te pot rani cel mai mult.

nu uita:  eu nu cred in bunatatea oamenilor, deci iese din discutie posibilitatea unei greseli sau neintelegeri.