vor fi cei dintai. exact asa se pune problema.
trebuie sa fi ultimul in picioare. sa te fi luptat cu toti si acum sa te ridici ca un rege, ca un erou peste cadavrele celor infranti in cautarea propriei vieti. ideea ca esti singura si singura lupta o dai cu tine este o greseala. pe langa faptul ca trebui sa dibui de una singura prin propria minte, trebuie de asemenea sa lupti cu ceilalti. sa le cunosti intentiile. sa ai timp si viteza ca sa le parezi loviturile si pe cat posibil sa lovesti si tu inapoi.
nu te teme, vei avea timp destul sa te lupti incontinuu. fara oprire. fara sa’ti tragi sufletul. trebuie sa te astepti la atacuri din ce in ce mai violente, mai abrupte. e stiinta la care trebuie sa te antrenezi mereu, sa fii vigilenta tot timpul. le simti respiratia in ceafa. respiratia lor, a fiarelor ce te vor manca daca nu ii ataci tu mai intai.
nu numai ca trebuie sa’ti mananci adversarii, dar trebuie sa o faci intr’un mod cat mai vizibil. cat mai palpabil. astfel incat atacurile nedorite sa fie pe jumatate indepartate. trebuie sa iei harca adversarului si sa o plimbi mandra in fata celor din jurul tau, astfel incat sa stie ce ii va astepta daca ii pune dracul sa se ia de tine.
trebuie sa’ti faca placere lupta, trebuie sa fii antrenat din copilarie. sa’ti doresti sa simti gustul sangelui. sa lovesti cu rautate. sa simti o satisfactie prin raul celuilalt. dar nu’ti fie teama daca, totusi n’ai ajuns acolo. fiarele din jurul tau te vor antrena. asta daca mai vrei sa traiesti.
trebuie sa ai ochii larg deschisi, privirea agera si dintii ascutiti. ocaziile se vor prezenta de la sine. trebuie sa folosesti ocaziile mai facile pentru a te antrena. pentru a’ti dovedi tie si celor din jurul tau ca poti. ca poti rupe halca si ca simti placere si o satisfactie adanca in urma prelingerii sangelui victimei pe fata ta.
Filed under: jurnal, opinii | Tagged: gustul sangelui, lupta, rautate, sange, viata
