Stau si ma gandesc prea mult la tine.zi de zi. moment de moment. rotitele creierului meu merg in gol si singurul lucru pe care il vad esti tu. numai gandul la tine imi provoaca reactii fizice. o durere crunta imi mistuie trupul. nu maruntaiele ca in toate cartile. ci trupul. trupul meu care tanjeste dupa tine.
imi trec mana prin par. gest care seamana mai mult a disperare. ma uit la tine cand vorbesti. tu nu pari sa vezi nimic. ai ales sa nu te uiti la mine. vorbesti de parca nici nu m’as afla in aceeasi cladire cu tine. continui sa te privesc. in cele din urma te milostivesti sa ma gratulezi cu o privire. e rece si dura. nu pare sa’si aminteasca de tot ceea ce a fost. inca ma intreb daca acea persoana mai exista. sau, chiar, daca a existat vreodata.
iti simt privirea pe trupul meu. stiu la ce te gandesti si, de asemenea stiu ca refuzi sa’ti recunosti gandurile. dar cenzura ta nu are efect….te cunosc prea bine. iti stiu toate miscarile, toate gandurile. te recunosc oriunde ai fi. esti imprimat in simturile mele . iti recunosc parfumul, vocea, pielea calda. ti le recunosc chiar daca ele de fapt apartin altor persoane.
orice clipa departe de tine e doar un prilej ca sa ma gandesc la tine. e doar un prilej ca sa reconstruiesc in mintea mea ca un puzzle tot ce tine de tine. sunt infometata de atingerea ta si nici macar cand am parte de ea nu ma potolesc. dorinta mea a prins viata departe de mine. tu esti principala mea hrana.
acum nu mi’a mai ramas decat aminterea atingerilor tale..iubitoare..cunoscatoare..posesive. inchid ochii si un fior imi strabate trupul ce pare sa doreasca un singur lucru…..
Filed under: fantezie
