Am o prietena cu care orice discutie echivaleaza cu un dus rece. exact din acela pentru oameni in calduri. un dus rece foarte potrivit pentru sarbatoarea bisericeasca de 14 februarie. pe mine personal ziua asta nu ma afecteaza cu nimic. am muncit si am alergat dupa diferite documente, astfel incat nu am observat nimic. doar un coleg la fel de “bolnav” ca mine mi’a trimis link’ul la un site anti’Valentin. a trebuit sa contribui si eu…
dar revenind la amica mea si dusul rece…discutia a pornit de la: omu’ ma sperie….la ” esti indragostita si nu’ti dai seama”…la”am luat’o razna si ma duc la culcare”. de ce a avut discutia un efect de trezire rapida nu pot sa zic. oricum astept ziua de maine ca sa vad daca a avut rezultate…
si totusi, acest sfant..acest pustnic..acest martir pe altarul iubirii ma bantuie…dar in niciun caz in sens bun!daca cineva chiar iubeste, sarbatoarea asta mi se pare doar o terfelire a sentimentelor care ar trebui sa fie pretioase, daca ma pot exprima asa. trecand de aspectul pur comercial( ca si in cazul lu’ mos craciun de coca’cola), sarbatoarea asta e potrivita cel mult pentru pustii de 11 ani( deja 14-16 e varsta prea avansata in vremurile noastre) care nu au alt mod de demonstrare al sentimentelor si care chiar cred ca daca primesti o jucarie(mai ieftina sau mai scumpa) inseamna ca esti iubit sau cel putin esti demn de aceste sentimente. fas.
eu, una nu pot si nu cred ca voi putea vreodata intelege ce’i face pe oamenii sa creada in sentimentele lor, cu atat mai putin in cele ale celor din jur.
